Pilda vecinului meu taximetrist

Vecinul meu e taximetrist. La o firmă mare din București, nu-i freelancer.

În unele dimineți, când termină tura de noapte, îl găsesc pe palierul blocului împreună cu un coleg. Stau amândoi la un păhărel. E mereu jovial și mă invită la un vinișor, o țuiculiță. Asta-i siesta lui la 8 dimineața.

Iarna trecută, tot când se crăpa de ziuă, mi-a făcut semn să vin lângă ei la masa improvizată din holul blocului și să servesc o slană cu ceapă. Am refuzat, dar m-am gândit toată ziua la slana aia.

În dimineața asta l-am găsit în același loc, la o discuție cu al său coleg, servind un pahar de vin.
  • Vecine, te fac un pahar de vin roșu?
  • Prea devreme. Și mă duc la muncă.
  • Și? Îți pune fiola?
  • Nu, dar vreau să rămân lucid…
  • Auzi vecine, dar tu ce lucrezi?
  • Copywriter. În publicitate.
  • Aaaaa… voi mințiți mult!
  • Ă…
  • Da, așa e. Poți să mă contrazici?
  • Păi… nu prea.
  • Eu sunt taximetrist. Și la noi se mai minte, dar ca la voi…
  • Adică?
  • Păi și eu am colegi care mint, mai sunt ăia cu aparate modificate, unii refuză curse, sunt nesimțiți, dar meseria noastră e să te ducem din punctul A în punctul B, fără ocolișuri. Și majoritatea o facem cum trebuie, dar știm că scandalul prinde și are aerul de „așa sunteți toți”. Pe când la voi. Câte reclama faceți la produse în care credeți? Pe care le folosiți? Despre care știți deja că nu sunt nașpa, ori că nu au o latură nașpa pe care nu aveți voie s-o spuneți? Hai să fim serioși, la voi minciuna e baza. Voi trebuie să mințiți ca să trăiți. Pe când noi, putem să trăim liniștiți doar mergând corect din punctul A în punctul B.
  • Uite, eu pot să fiu taximetrist acasă, cu soția. Nu-i un fel care să mă oprească să fiu uman. Dar tu, tu poți să stai cu soția ta așa cum ești la muncă? Poți să fii publicitar cu ea?
  • Nu…
  • Vezi… Te-a deranjat ce am spus?
  • Nu.
  • Pe tine nu. Dar am avut doi publicitari în mașină într-o seară… Au fost refuzați de alți cinci taximetriști până la mine. Eu le-am zis că-i duc oriunde, n-am comentat. Pe drum vorbeam de meserii și le-am spus sincer ce cred despre publicitate. S-au ofuscat într-un mare fel. Cel puțin unul dintre ei era bășicat tot, de parcă-l înjurasem de mama.
  • Mna, unii-s mai delicați…
  • Al doilea, care a rămas ultimul în mașină, mi-a recunoscut că „da, se minte”. Deci, mai e ceva de zis?

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *