Oracolul Online – 8 – Ioana David

Domnișoara învățătoare Ioana David mi-a adus aminte de învățătoarea mea, doamna Lupu. O femeie extraordinară care a știut mereu să facă procesul de învățare interactiv și căreia îi datorez pasiunea pentru istorie. Unde mai pui că organiza și cele mai grozave excursii și tabere.

Sunt sigur că peste ani așa vor spune și elevii Ioanei David despre ea.

Am văzut pe Facebook ce gândește și ce citește așa că-i o prezență mănoasă în lista mea de prieteni virtuali.

Înainte să citești propun să ne ridicăm în picioare și să spunem „Buuuuuunăăăăăăăăăă ziiiiiiiiiiiiiiuaaaaaaaaaaaaaaaaa!”.

  1. Doamna învățătoare, de ce cariera asta? Și nu accept un răspuns precum „îmi place să lucrez alături de copii”. Care-i profunzimea deciziei? Presimți salarii de mii de euro?
Din ce în ce mai des se vorbește despre  schimbarea minunată din lume care trebuie să înceapă cu tine însuți. Mesajele de genul au fost inoculate pe toate rețele de socializare, urmate, desigur, de multă abureală. Nu pot spune că reprezintă chiar unul dintre crezurile mele, însă consider  că fiecare este responsabil mai mult sau mai puțin de  schimbarea societății în care trăiește, ocupându-se de pătrățica sa.  Acum doi ani, după ce am terminat liceul, am luat această hotărâre, deoarece cred cu tărie că răul trebuie înlăturat de la rădăcină, adică atunci când  începe să i se formeze caracterul individului. Ulterior, nu se mai pot face așa de multe. Nu este imposibil, să ne înțelegem, însă nu este la fel de ușor ca atunci când începi de la pătura nepătată a societății, copiii. Cu toții știm cât de multă influență a avut ”doamna” asupra noastră. Cu siguranță, nu  pentru toți a reprezentat o flacără călăuzitoare, însă eu doresc să rămân o amintire plăcută pentru cei mici, punându-mi amprenta, așa cum se poate, asupra fiecăruia. Să nu uităm că lucrăm cu materialul clientului…

 

  1. Așa cum te uiți tu în fiecare dimineață la elevi, ce simți? E de bine? Ajungem pe Marte sau ne întoarcem în peșteri?
Obișnuiesc să nu spun ceea ce ”dă bine”, de dragul de a spune. Așa că voi fi sinceră. Nu pot afirma nici că suntem aproape de peșteră, nici că mai avem un pas până la Marte. Știu doar că este mult de lucru până acolo, până la înregistrarea unor evoluții considerabile. În momentul în care există interes de ambele părți, clar se pot realiza lucruri minunate.

 

  1. Citești mult. Top 3 cele mai proaste cărți?
În viziunea mea, o carte proastă este aceea care mi-a răspuns la toate întrebările și m-a lăsat liniștită să dorm, fără să dea naștere unor adevărate dileme. Este ca un șpriț și nimic mai mult. Doar îmi omoară încetul cu încetul neuronii. Nu-mi poate străpunge interiorul. Nu reprezintă un pericol pentru mine.

Să vedem…

  1. Fluturi –Binder ( cea mai vândută în anii x,y,z- clar nu este semn bun)
  2. The secret –Byrne ( urăsc cărțile motivaționale)
  3. Pe 3 aș așeza orice carte scoasă de acele ”personalități”, adevărate ”valori și modele ”. Își au locul în revistele de scandal, nu în librării.
(nu neapărat în ordinea asta, sunt la fel de proaste toate)

 

  1. Toți avem o carte de căpătâi. Unii Biblia, alții „A avea sau a fi” de Erich Fromm. Tu? Ce carte ți-a schimbat viața?
Nu pot spune că am o carte de căpătâi, dar, cu siguranță, am un autor de căpătâi. Este vorba despre  Emil Cioran. L-am descoperit prin clasa a IX-a, după care  am început să-l devorez. ”Caietele” sale se află și acum pe noptiera mea și le recitesc la intervale regulate. Deci, toată opera lui Cioran este de căpătâi pentru mine, este cel cu care m-am identificat cel mai mult, cu care rezonez din toate punctele de vedere,  până acum cel puțin. Este ca o întâlnire cu sinele, cum ar putea fi altfel decât de suflet?

 

  1. Dacă nu merge cu profesoratul ce crezi că ai mai putea face? Și evident să-ți placă.
Aș putea face exact ceea ce fac deja, doar că în paralel cu școala. Scriu pentru două reviste:
( Hyperliteratura și Conștiința)- de la editoriale, recenzii la diverse eseuri. Zonele mele de interes au fost dinntotdeauna literatura și filosofia. Sunt o persoană analitică, centrată pe detalii. Îmi place să disec operele literare, filosofice, etc, dar nu la modul ”ce a vrut să spună autorul.” În primul rând, autorul nu a vrut să spună nimic. Tot ce contează este ceea ce a reușit să trezească în tine, ceea ce vezi tu, ceea ce simți. Țin minte cum în liceu  îl explicam clasei pe Ion Barbu pentru că nimeni nu-l înțelegea . Mie, în schimb , mi se părea și încă mi se pare logic, strâns legat de filosofie, de altfel.  Când am auzit de Hypera, am zis :de ce nu? Și iată-mă aici.

 

  1. Semeni cu profesorul tău preferat din copilărie?
De-a lungul timpului, am analizat atitudinile diverșilor profesori pe care i-am avut  Am fost atentă la reacția clasei de fiecare dată. De acolo, am preluat comportamentele care satisfac o relație sănătoasă și armonioasă cu elevii. Astfel, sunt  un mixt, o combinație între influențele profesorilor preferați.

 

  1. 10 pe toceală SAU 7 pe merit? Religie SAU Istoria Religiilor? Carte SAU Film? Clasa de olimpici SAU Cei mai slabi?
Întotdeauna am promovat și voi promova în continuare gândirea logică, deci clar nu 10 pe toceală.  Merg pe merit, nu-mi place să creez iluzia unui nivel înalt. Ideea este de a conștientiza  starea actuală și de a o îmbunătăți ulterior, nu de a o nega.
Istoria religiilor- este bine să se dezvolte viziunea globală și, totodată, să se pună accentul pe  cultură generală, pe deschidere, nu pe închistare.
Întâi cartea, apoi filmul.
Cred că vocația și tactul unui profesor nu se pot observa decât în cadrul unei clase slabe, foarte slabe chiar. Cu olimpicii te descurci, dar ce faci cu cei slabi pe care vrei să-i  ridici din zona lor?  Și până la urmă și cei slabi nu sunt integral slabi, un domeniu  în care pot deveni  performanți tot au. Doar trebuie găsit și cultivat.

 

  1. E bine că suntem prieteni pe Facebook? Ajută? Ai zice vreodată: „măi copii, închideți manualul să vă citesc din Bonea”.
Este foarte bine chiar. Ești singurul comediant la care nu aș rata nici măcar  un spectacol. Ceea ce reușești să faci tu, nu sunt doar simple glume, ci glume care au o bază solidă în spate, atent selectate. Da, aș zice. Cred că ai putea avea o influență pozitivă asupra lor.

 

  1. Ce ai putea să mă înveți pe mine și cititorii mei?
Se întâmplă să existe cărți pe care să nu le poți duce la bun sfârșit, dar să fie nevoie de parcurgerea lor pentru un anumit termen.  Ce este de făcut în acest caz? Există o metodă  prin care poți citi o carte repede și la final să poți lega măcar două-trei propoziții despre ce a fost dezbătut acolo.  Se cheamă ”citit pe diagonală”. Există mai multe variante. Aceasta e una dintre ele.  Începi cu primul cuvânt de pe pagină pe care îl marchezi cu un x, apoi pe rândul următor cauți un alt cuvânt la o distanță de 3-4 cuvinte de primul și îl marchezi și pe acesta cu un x și tot așa. O să  observi că  tot ce ai selectat tu se leagă și pot fi chiar cuvintele cheie ale paginii. Astfel, fără prea multă bătaie de cap  îți faci o idee despre cartea respectivă. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că este o modalitate superficială de a parcurge un volum, însă, în situații extreme poate fi benefică.

 

  1. O glumă, o poveste spumoasă, o bârfă din cancelarie?
  Îți las ceva care mă amuză de fiecare dată:

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *