Oracolul Online – 20 – Paul Alexandru

Pe cuvântul meu că nu știu cum am ajuns să fiu prieten cu Paul Alexandru. Nu știu ce ne-a adus împreună în această mare facebookistă, dar să fie primit că pare tare fain omul.

Am ajuns la numărul de când țin acest oracol și sunt foarte mândru de oamenii pe care am reușit să-i adun pe net. Bine mie. Bravo eu!

 

  1. Domnule, îmi place foarte mult poza ta de timeline. Am jucat foarte mult Worms în copilărie. Alte jocuri preferate?

Da, am găsit-o la cineva și e un apropo la vasul cu oi care s-a ciocnit de o navă rusească în Marea Neagră și a supraviețuit.

Am jucat jocuri video în copilărie mai mult decât am făcut-o în ultimii ani. Avusesem noroc de veri, unchi și vecini care le-au primit pe cd-uri și mi le-au dat și mie. You know, primele NFS-uri, primele GTA-uri, primele Age of Empires, Diablo 1, Red Alert […]

  1. Să nu zică lumea că suntem inculți hai să vorbim de cărți. Top 3?

E grea chestia asta cu top 3-ul, că fiecare carte are rostul el și e greu să pun una înaintea alteia.

Dar 3 recomandări ferme ar fi așa:

– Sapiens. A Brief History of Humankind (Noah Harari)

– The Subtle Art of Not giving a Fuck (Mark Manson)

– Întâlnire cu Viața (Cecille Ahern)

  1. Nu era de făcut carieră în Piatra Neamț? Sau faci bani în București și apoi te-ntorci acasă?

E mai complicat aici. Eu sunt din rândul celor care nu au urmat ce au făcut în facultate. Adică am studiat inginerie, lucrez în marketing digital și am o pasiune pentru fotografie.

Nu zic că nu mi-aș fi găsit de lucru în Piatra Neamț dacă asta mi-aș fi dorit, dar la fel cum nu m-aș muta din București pentru că toți oamenii cu care ies sunt aici, la fel nu m-aș întoarce la origini.

Și, desigur, lipsa oportunităților, a distracțiilor, a workshop-urilor, a șansei de a evolua profesional.

  1. Ce prestezi mai exact? Că nu se știe când e nevoie de un om ca tine.

Eu am fost mereu un român din ăla de știe câte puțin din toate, dar niciodată de nota 10+ ceva. Dar mi se zice că excelez bine în foto, așa că mă puteți contacta oricând legat de asta.

  1. Pe Facebook zice că ești sceptic de orientare religioasă. Adică pupi moaște dar n-ai încredere că ajută? Sau cum?

Adică sunt ateu. Nu mă regăsesc în nici o orientare religioasă, pentru că nu cred în nici o variantă de Dumnezeu.

  1. Am văzut de curând un documentar despre alimentație. Spuneau că-i nasol să mănânci carne, faci cancer, alea alea. Tu ce zici despre veganism, carne și alimentație?

Consider că ar trebui să consumi din toate alimentele câte puțin, fără să faci exces de vreunul.

Ah, cool, nu-ți place carnea de pui, nu mănânci. Dar 10 ani de exclusiv salate simple nu sunt mai bune ca 10 ani de McPuișori.

  1. Voi ăștia provincialii știți locuri bune de băut în București. Recomandări?

Adică altceva decât cantină din Tei unde am mâncat timp de 4 ani? Haha, greuț.

Vivo Bar pentru burgeri, Trattoria pentru paste, Stadio pentru servire impecabilă.

  1. Când nu citești blogul meu pe unde hoinărești?

Chiar hoinăresc, literalm. Cum îmi place fotografia, trebuie mereu să exersez și să descopăr locuri, unghiuri și situații noi.

În sezonul rece e mai dificil puțin, dar mereu găsesc o carte de citit sau un serial pe Netflix care să mă preocupe.

  1. Crezi că televiziunea are/trebuie să aibă rol educativ? Se poate face educație cu TV-ul?

Nimic nu „trebuie” să fie într-un anume fel. La nivelul actual, clar nu are. Adică ok, pui BBC Knowledge cu 1-2 Discovery și cu alte canale de tip science cap la cap și scoți câteva ore din care să înveți ceva în fața ecranului. Dar oamenii doresc în primul rând spectacol, iar televiziunile s-au concentrat pe asta. La fel, cei interesați de educație and related stuff s-au reorientat. O carte, un Kindle, un articol, un Youtube. Televiziunea are mult de ajuns din urmă. Dar trebuie doar să-și dorească.

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *