Nu dau credit monarhiei

Eu știu că mulți au nevoie/cred în povești cu zâne, prinți și prințese, dar în viața de zi cu zi nu poți da credit total unor oameni ce au ca avantaj suprem faptul că părinții lor au făcut sex într-un pat cu baldachin.

Nu-i just și nu accept scuza: ei sunt educați și reprezintă o țară cu mândrie.

Cu banii cheltuiți pe educarea unui sânge albastru, și pentru stilul lui de viață, poți să educi sute de elevi săraci să ajungă la un nivel decent, acceptabil. Știu, nu-i o comparație cuantificabilă, dar nu văd mândria în a avea un personaj la costum scump, când în spatele lui mii stau în izmene. Hai să avem toți tricouri.

Toți resimțim o dezamăgire vis-a-vis de clasa politică, dar să nu ne refugiem în ceva ce s-a stins odată cu dorința oamenilor de a merge cu plocon la rege și de a cere permisiunea unui singur om. Nu-i ciudat să-ți lași țara și viața în mâna unui singur om? Că-i bun sau rău, nu-mi pasă. Istoria ne-a dat atâtea exemple de regi geniali, dar și nemernici. Poate că se poate face o paralelă între politicienii și regii buni/răi. O să dureze mult, dar se poate. Mulți visători de azi nu concep faptul că un rege se poate comporta ca într-o dictatură. Ei nu asociază cuvântul „prinț” cu „despot”.

Despoți sunt doar dictatorii.

Și chiar de n-ar face nimic, și l-am avea de fațadă pe acest rege, de ce tocmai pe ĂLA care ne este dat? Hai să luăm în olimpic și să-l facem rege. Să-și depună toată țara CV-ul pentru postul de rege&regină și vedem care-i mai bun. O să moară cineva?

Cred că-n toți monarhiștii zace o mică dorință de… panaș. Și cum altfel să-l dobândești dacă nu băgând bani într-o singură familie medalion pe care s-o împopoțonezi și să spui că de fapt „ei îți aparțin” și te reprezintă. Dar e pe dos. Greșesc? Posibil, dar să mă judece mai mulți, nu unul. Regele.

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *