Nichita Stănescu și ciroza de geniu

nichita stanescu

Citeam recent textul ăsta despre ultimele ore de viață ale poetului Nichita Stănescu. Am rămas impresionat de istorisire și mă declar fascinat de viața și filosofia lui Stănescu, în detrimentul poeziilor scrise.

Incontestabil e un poet mare.

N-o spun din postura de mare iubitor al versurilor, ori vezi dom`le, genul de om care nu se poate pune geană pe geană dacă n-a răsfoit 10 pagini de poezie universală. Nici nu-mi pot aduce aminte perioada când am citit ultima  oară poezie din plăcere. Ultimele versuri citite au fost cele scrise de ilustra madam primar Firea, dar să n-aducem în discuție estetica abjectului.

Cândva, pe vremea când eram elev, am avut neobrăzarea să-i spun unei profesoare că Nichita Stănescu a fost un alcoolic. Și că a murit în sărăcie. Profesoara s-a supărat și mi-a reproșat că așa ceva nu se spune și „nu contează” până la limita lui „nu-i adevărat”.

Ca și-n cazul lui Eminescu, devenit între timp un semi-zeu, unii au reușit să-l zugrăvească și pe Nichita în acest super-erou care a murit de nemurire. O să remarcați că-n istoria poporului român n-a murit nimeni, dintre îndrăgiți, de vreo chestier nasoală. Toți s-au dus… au fost chemați de Ăl de Sus… s-au retras în neființă…

Și zugrăveala asta istorică nu se-ntâmplă doar în privința morții. Mihai Viteazul a fost un soț fidel, ori nu se menționează nimic despre aspectul ăsta, Vlad Țepeș un om corect, nu un nebun sadic, Eminescu un romantic incurabil, nu cel care l-a pupat în peniță pe Caragiale via. Veronica Micle.

Dar să nu mă-nțeleagă nimic greșit: caracterul nu le umbrește din realizări.

Ba din contră, îi face mai umani. Ba nu, îi face și mai supra-oameni! Dacă Nichita Stănescu a putut scrie atât de bine într-o sărăcie lucie și cu mintea mereu încețoșată de la vodcă, ce te reține pe tine să-ți depășești condiția? Ce, te-ai plafonat trăind în lux? Ți-a fugit inspirația cu banii cheltuiți la mall?

Cu toate astea, revenind la baza acestui text, mi-ar plăcea ca în școli să se vorbească și despre „caracterul eroilor neamului”, nu doar despre operele lor. Cred că-i de bun simț să știm că acești mega-români au fost, de fapt, din popor. Mai înzestrați în anumite aspecte, dar precum toți ceilalți vis-à-vis de altele.

Elevul astăzi este precoce. Tehnologia îl ajută. De ce să nu-i spunem din timp ce-i aia ciroză, alcoolism, blenoragie, schizofrenie etc.? De cine-i ascundem realitatea? Îl lăsăm să se documenteze trunchiat de pe net când poate afla de la o figură importantă și autoritară. Profesorul.

N-o să se învârtă nimeni în mormânt de rușine. Cel puțin nu ăștia morți de nemurire.

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *