Mult pragmatism și puțină abureală publicitaristică

Lecturând tot felul de articole scrise de sociologi, politologi și viitorologi, încep să cred în ce prezic majoritatea: viitorul aparține marilor corporații. Ce nu vor învinge prin competiție directă vor cumpăra. Prea mari să moară. Deja planeta gravitează în jurul lor.

Vezi pe etichetă.

Carlos Ghosn este boss-ul de la Renaul-Nissan. E un om important. El decide viitorul corporației pe care o conduce și într-o mică/mare măsură viitorul industriei.

Recent Ghosn a făcut o serie de declarații despre industrie. Și Tesla. Vă invit să citiți aici.

Ați lecturat? Foarte bine. Acum să vă spun ce am remarcat eu. Ghosn este un om cu sânge rece. Pentru el bizniss-ul e bizniss, banii se fac nu se discută. „Tesla-i un smârc idealist”, deduc eu printre rânduri. Bine, recunosc, îl caracterizez obiectiv pe Ghosn, prin prisma unor interviuri pe care le-am văzut cu el și vreo 2-3 documentare despre industria auto (accentul fiind pe automobilele electrice).

Ghosn îmi pare genul de om pentru care apar articole precum „cum să lucrez cu un șef dificil?.

Elon Musk are multe greșeli. Sunt specialiști în stare să le puncteze. Dar ce are Musk e doza aia de nebunie, combinată cu idealism. D-aia există Tesla și trag speranțe la un viitor în care tehnologia să-și dea mâna cu plebea, nu cu mediul corporatist.

Ghosn știe că pe planeta asta încă se vor vinde multe mașini care folosesc combustibil fosil. Ok, se înverzesc câteva state europene, dar grosul rămâne. Musk pare un copil cu vise mari într-o lume a costumelor croite la comandă. Momentan e simpatic. Poate chiar inspirațional. Când o să încurce mai mult o să fie cumpărat, dacă nu reușește să crească îndeajuns de mult încât să se susțină. Asta-i strict modesta mea predicție.

Și acum să vă spun despre abureala publicitaristică.

Cândva am avut plăcerea să cunosc o jucărie electrică de la Renault. O buburuză care se laudă și astăzi că face 400 de km. Plec la drum cu următoarea istorioară cu gândul că nu mă citesc doar șoferi și pasionați de domeniul auto. Poate mă citesc și oameni care nu știu cum se cumpără o mașină, ori cum trebuie să te uiți la o reclamă.

Renault Zoe se laudă că are o autonomie de 400 km. Super! Faci București – Deva dintr-o încărcare. După o discuție scurtă cu un reprezentant Renault aflu că, de fapt, autonomie e de „vreo 300 km”. Tot e bine, ajungi la Sibiu dintr-o priză (cum îmi imaginez că vorbesc posesorii de electrice).

Nu-i chiar așa.

Acest „400” comunicat emfatic e similar acelui „consumă doar 5/100 km, boss!” care în realitate e un tanc pe roți.

Electrica asta minune se descarcă repejor. Că pui muzică, aprinzi faruri, miști din ștergătoare, încarci un telefon, ventilezi interiorul după un pârț, dai drumul la căldură, ori (cel mai important) mergi cu viteză. Adică „bagi picioru-n ea” și sare acul de 50-60 km/oră.

Pe foaie mașinuța pare că te duce și-n πzderia, dar treaba nu stă chiar așa. Te plimbă bine prin FireaLand, dar n-ajungi la Rm. Vâlcea fără un morcov în orificiu. Și asta se întâmplă cu toate electricele. Majoritatea comunică o cifră optimistă și apoi descoperi realitatea pe teren.

Așa-i cu tot ce are baterie. Și telefonul te minte că rezistă 24 de ore, dar moare după o oră de Youtube. Totul dezamăgește în ziua de azi: mașina, telefonul, vibratorul, bărbatul, restaurantul… Csf, ncsf.

Da, când îți cumperi o mașină te uiți la multe chestii. Nu știu cine ar mai cumpăra cineva în ziua de azi fără să ceară 1 milion de păreri. Dar mai sunt câte unii care merg pe „intuiție”. Pentru ăia-i bună publicitatea. Reclama aia cu „400”.

Concluzie?

Nu știu dacă am. Nu știu dacă-i bună. Probabil că Ghosn va duce Renault-Nissan pe culmi și-o să se vândă mașini de o să dormim cu ele-n casă. Poate că Tesla va da faliment. Poate că o planetă cu mașini electrice care merg singure e un vis frumos.

Poate că nu. Poate că viitorul e al mașinilor electrice, dar încă mai sunt multe modele clasice de vândut. Nu știu care-i înțelegerea. Oricum, când (și dacă) o să bubuie trendul cu automobilele verzi o să-l auzim pe Ghosn, foarte emoționat, vorbind despre cum Renault vrea să salveze planeta de poluare. Așa cum McDonald`s o mai dă ocazional împotriva obezității.

Dar știu ceva: dacă vrei să-ți cumperi ceva (inclusiv mașină) vorbește și cu un publicitar care a intrat în contact cu acel produs. E posibil ca el să știe chestii pe care nu le văd nici specialiștii din reviste. Pentru că el știe ce n-a avut voie să comunice.

 

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

3 Comments

  1. Bravo domnule, esti singurul care abordeaza treburile astea la modul realist pentru ca majoritatea care au scris pe tema asta pica in aceeasi capcana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *