Luăm Eurovisionul prea în serios

Trupa Voltaj e pe val. Nu contează că au făcut fix o frecție la Eurovision. Expunerea și mediatizarea din ultima perioadă a crescut cota și prețul trupei. Acum o să-i vedem la tot mai multe petreceri câmpenești, baluri de boboci și chermeze. Și până la urmă despre asta-i vorba. Eurovision e o zugrăveală nu neapărat un concurs de talente.

În primul rând, la celebrul concurs nu se cântă live. E un semi-playback. Da, am putut să-l auzim pe Goia când falsa, dar restul trupei a făcut playback. Evident, trupa Voltaj e obișnuită să cântă cu instrumentele nebăgate-n priză, dar tot e penibil. Eu acum am aflat cum stă treaba cu „live”-ul și am impresia că nu vobim îndeajuns de des despre acest aspect important. Prea puțini oameni își spun: „bă, e un concurs muzical unde se cântă semi-playback?”. Deci nu contează neapărat muzica, accentul fiind pe show, lumini, panaș, sclipici. Și să mimezi că dai în bass/chitară și tu să stai țapăn e atât de trist. Ca piesa. Priviți instrumentiștii. Sunt la fel de inutili precum asistentele TV.

Apoi, hai s-o spunem p-aia dreaptă: Voltaj e Linkin Park (ascultă refrenul piesei). Pot să înțeleg faptul că pe toți ne influențează mai mult o trupă, dar Voltaj pare un fel de Abibas al muzicii. Doar că nu se numesc Voltaj Park. Sună prost, electric, prelucrat de 10000 de ori, ca să nu mai spun că versurile par scrise de Inna pe Xanax. Nu-mi vine să cred că se dă la radio o muzică atât de tristă. Marșul funebru al lui Chopin e muzică de club pe lângă ce face Voltaj de ani de zile. Și nu-mi spuneți iar și iar de „Tânăr vreau mereu să fiu”. Ăsta-i un șlagăr de majorat precum „Am doar 18 ani” (Vama Veche) sau „I`m eighteen” (Alice Cooper). Manele de ocazii.

party

Și când mai și falsezi piesele pe care le compui pentru vocea ta e deja prea mult.

Și când nu ești în stare să faci nici măcar un amărât de show de lumini, ceva să furi ochii la mase, e deja prea mult.

Cum e să te prezinți la un concurs, unde (repet) nu se pune accent pe talent ci pe divertisment, cu o piesă pe care chiar îți vine să pleci la muncă-n străinătate și să-ți lași copiii de izbeliște? E concurs, e divertisment, și noi mergem cu o trupă la menopauză. De câțiva ani Voltaj sună atât de trist încât nu mă mir dacă aflu că pilotul neamț care a prăbușit un avion la începutul anului avea în baie poster cu Goia.

Am așa o vagă bănuială că se-nvârt bani mulți cu Eurovisionul. Bani pentru preselecții, bani de drum, bani de participare, bani mulți pentru organizare. Ca mai apoi să ne scuzăm mereu că „se votează politic”. Oricât este de politic, și este, tot n-am avut vreodată o piesă de primul loc. Că n-am avut.

Cu toate astea Voltaj sunt norocoși. Măcar nu le-a luat Mihai Morar interviu în engleză. Măcar atât…

 

 

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *