Liniște! Vorbește PreaIpocritul

Cash, cash, vor la mine banii cash” răsună din boxa iPhone-ului îmbrăcat în husă suflată cu aur, cu inserții de Swarovski și smirnă.

Daniel dă cu mâna peste telefon încercând să oprească soneria. Își blesteamă zilele când a ales Copilul de Aur pentru melodia de trezire. Îi dă energie și o stare bună, dar e prea agitată. O să-și schimbe melodia cu ceva mai suav. „Banii vorbesc” de la Holograf.

Pune mâna pe sceptrul aurit și lovește în sertarul de sub pat. „Patapie, ieși! M-am trezit!”.

Din raftul aflat la nivelul solului, fix sub saltea, se glisează la picioarele lui Daniel un învățăcel îmbrăcat în straie preoțești. „Sărut mâna, PreaNeîncercănarea Ta! Sper că n-am respirat prea apăsat pe parcursul serii…”, spuse Patapie înclinând din cap. Daniel mormăi ceva neinteligibil și-și ridică brațele în semn să-i fie săltată pijamaua peste cap.

Patapie se conformă. Îl pieptănă pe PreaFericit pe piept și la subraț, îi tunse barba cu polobocul și îi aduse chiloții cu fir de aur.

PreaSmerenia Ta, azi trebuie să le vorbești oamenilor despre Crăciun…”. Daniel se scărpină în barbă. Gândea intens. Nu la discurs, ci la ce să poarte. „Să-mi calci sutana aia albă”. „Aia cu fir de aur?”, întrebă Patapie. „Nu, cealaltă cu fir de aur”, răspunse Daniel.

Nu dormise prea bine. La micul dejun abia se atinse de friptura de miel ecuadorian, iar din șampania cu foițe de aur sorbise două guri.

Patapie, mergi să-mi încălzești scaunul în mașină. Nu-n limuzină. Mergem la săraci, hai să nu le dăm motive de râcă. Mergem cu aia…”, punctase Daniel făcând cu ochiul.

PreaFericitul lăsase vorbă ca până la întoarcerea de la televiziune să găsească moaștele curate și fiecare oscior în cutia lui. Iar s-au jucat călugării cu ele și le-au pupat prin toată casa. Cine nu-i ascultător nu pupă poala popii.

Ce vreme de stat în casă…”, își spuse Daniel privind pe geamul mașinii la oamenii puțini din oraș. Asta-i cel mult vreme de shopping și probat sutane noi. Oricum, astea din garderobă îl fac cam gras…

Ajuns în fața camerei, își trase cea mai serioasă figură și spuse: „Credința valorează mai mult decât tot aurul din lume”.

Liniște. Și apoi un ropot de aplauze furtunoase din partea întregului staf. „STOP!”, urlă vocea regizorului de platou. „PreaMilostivenia Ta, putem să mai tragem odată replica asta cu aurul. A fost genială, dar nu se vede bine chipul dumneavoastră când o spuneți că strălucesc prea tare hainele și… Nu-i nevoie să le dați jos, reglăm noi din lumini!”

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.