În prag de iarnă nu uitați să fiți mai raționali: cine a fost Vadim?

vadim 2

Acum când o să dea pioșenia peste noi și-o să simțim brusc dorința de a ajuta, ori să ne-mpăcăm cu trecutul, eu propun un exercițiu de acceptare. Pentru a evita chiar și cea mai mică intenție de a-i ridica vreodată statuie celui care a fost și va rămâne-n în 2015, Corneliu Vadim Tudor.

Recent am dat peste o știre despre Lidia, fiica lui Vadim, care acum e nevoită să rezolve problemele neterminate de tatăl ei.

Și prin probleme nu mă refer la vreo poezie căreia îi lipsește ultimul vers, ori vreo carte pentru care Vadim n-a apucat să aleagă coperta, ci procese. Vadim a plecat să se certe cu îngerii unguri lăsând câteva procese ca și pierdute în cârca familiei. Nici nu vreau să vorbesc despre omenia, bunătatea sau inteligența lui. Pur și simplu despre prostia unor părinți care nu-și dau seama că tot ce fac, mai ales toate rahaturile pe care le fac, va avea de suferit și familia.

Că faci trafic de șlapi cu mafia chineză, că din când în când tragi cox pe nară, că ai un fetish să pipăi femei de fund în tramvai, ori (banalul fapt) că-ți place să te bălăcărești cu oamenii, nu-ți poți satisface aceste placeri și să te disociezi de cei dragi. Dacă ești singur e altceva, dar când ai o familie trebuie să gândești cu toate capetele din familia aia înainte să faci vreo prostie.

Da bă Bonea, dar soția aia a lui și fetele nu-i spuneau nimic?”.

Habar n-am. Pare greu de crezut că Vadim asculta de oricine altcineva decât Dumnezeu și Napoleon, dar da, e normal să te întrebi și cum decurgeau unele discuții din familia Vadim:

“- Iubită familie, draga mea soție, în seara asta mă duc la Capatos și am de gând să mă înjur cu toți. Sună bine? Minunat! Am plecat!”

Acum familia lui Vadim (cică) se zbate la limita sărăciei. Au vândut de prin casă și discută cu tot felul de persoane pe care Vadim le-a jignit. Evident că le propune să nu se mai judece cu mortu’ și să-i ierte de plata unor despăgubiri substanțiale. Unii au zis “bine, fie…”. Alții nu. Și parcă nu-i judec. Până la urmă, unde era familia când Tribunul flegma-n frunte pe toată lumea?

 

Acestea fiind zise, dacă îi vine vreodată cuiva strălucita idee să-i ridice statuie lui Vadim să nu uite că n-a lăsat în urmă decât trei chestii: limbi regimului, poezii de o valoare discutabilă și-o familie în impas.

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *