„Eu ascult doar muzică bună. Rock”

2008_the_rockers_wallpaper_004

Oamenii care spun fraza de mai sus îmi sunt mai nesuferiți ca maneliștii. Gata, am spus și asta, acum poți să mă faci ca la ușa cortului. Evident, cort d-ăia unde se țin concerte rock.

Nu-s eu cel mai mare rocker pe care l-ai cunoscut, ba chiar am fost mai mereu printre ăia moderații.

Da, la 14 ani eram mare fan AC/DC, dar apoi am crescut și… s-a întâmplat să cresc. Am rămas fidel Led Zeppelin-ului, Beatleșilor și Deep Purple, dar n-am simțit niciodată Rolling Stones, Pink Floyd sau David Bowie (cu toate că s-a umplut lumea de fanii celui din urmă după ce a murit). Ok, îi ascult pe toți, dar ultimii menționați nu cred că au mai mult de o piesă în topul personal. Nici nu mai vorbesc de Iron Maiden, Manowar… clar nu. Nimic. Și spune asta un tip care ascultă T-Rex.

Mi se pare incredibil să treci de vârsta la care porți doar tricouri cu preferații și arăți „muie manele” în pozele cu gașca și să asculți doar/tot aceleași trupe.

Pentru că „știi tu” că aia-i cea mai bună muzică. Nu-i vreo diferență între mentalitatea asta și bătrânii care ridică-n slăvi Dacia 1300 ca fiind culmea automobilisticii mondiale, singura mașină care se repară prin șuturi, ciorapi și rugăciune. Am avut revelația asta când l-am cunoscut pe Georgian (saxofonistul care a mai dat pe piesele Just Another Lie). Știți cum arată playlistul lui? De la Blink până la Salam, via Guns n’ Roses și Laura Stoica. Eh, ăsta-i un om care știe muzică.

Tocmai pentru că muzica și artiștii au tendința să devină repetitivi și să stagneze e sănătos să schimbi, să diversifici. Muzica e precum mâncarea. Dacă bagi doar mămăligă cu pâine n-o să ajungi prea departe. Nu-ți refuza nimic. Dar nimic. N-ai idee ce găsești. Dacă ți-aș spune că există niște instrumentiști geniali în trupele de manele ai face urticarie? Muzica house nu-i mai repetitivă ca întreaga discografie AC/DC și remix-urile dance după hit-urile vechi sunt chiar mișto. Și dansabile. Știu, e greu de acceptat, dar nu ești așa prețios în aura stilului muzical căruia-i rezervi 24/7.

a85bvd8p5r

Mi-am adus aminte de subiectul ăsta când am revăzut poza cu manelistul Costi Ioniță purtând un tricou cu un Hendrix făcut din paiete. Acum 14 ani credeam că nu-i cocalar mai mare ca el, dar azi îmi dau seama că manelele sunt/erau un bijniss. Și Rihanna cântă manele și-s sigur că are tricouri cu The Doors. Muzica e mai mult o industrie de ceva ani buni. Nu te poți enerva pe un Costi Ioniță că-și arată preferințele pe tricou, în contextul în care din H&M ies puștoaice cu Ramones pe tricou și cred că-i un logo drăguț și sună cool „Hey Ho Let’s Go!”.

Și acum piesa asta. Fără legătură, doar mi-am amintit că-i bună.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

3 Comments

  1. Eu pun pariu ca si in muzica rock, indiferent la care gen de rock ne referim, exista si oameni cu intentii bune, care canta din inima, nu doar descreierati si satanisti, dar trebuie sa-i descoperi. Parerea mea umila dar sincera este ca ar trebui sa schimbi scara de valori potrivit careia asculti muzica, adica sa pui in primul plan pe cea care iti aduce liniste, alinare sufleteasca, sa o scoti pe cea care iti aduce melancolia ce poate duce la depresie si sa cauti mai putin placerea din muzica. Nu te impacienta, ai rabdare si cu timpul si ajutorul lui Dumnezeu se vor aseza firesc la locul lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *