Eroii adevărați vin din Pipera cu metroul, nu de pe front cu tancul

mdamagfzad0zmdjjoda2otqyotjlogy2mdhln2u1odhim2jmymrmza-thumb

 

Ați văzut cu toții imaginea de acum câteva zile cu stația de metrou Piața Victoriei. Oameni claie peste grămadă, trei leșinate de la înghesuiale și cine știe câte de la halena răsuflată de alții în ceafă și în față.

Nu vă dați ochii peste cap că nu exagerez. Într-o așa înghesuială n-ai cum să nu simți ce au mâncat cei din jurul tău cu trei ani în urmă.

Ce vedeți voi în pozele astea, că-i vorba de Piața Victoriei, Unirii sau oricare altă stație de metrou, este dovada clară că suntem o turmă constantă în a conserva eșecul. Se-mplinesc ani de când mii de oameni se sardinesc dimineața și seara pe aceleași rute de metrou. Știu, am putea discuta și despre cei de la suprafață, dar problema ăstora din subteran e prea puțin discutată.

Ani de când zeci de bijniss-uri se deschid doar în Nord, de parcă acolo aerul e mai curat. Ani de când mulți afaceriști își chinuie angajații (unii dintre ei liniștiți de salariile mari) și îi supun la ore de frustrare și chin. Pentru că nu sunt în stare să gândească un alt orar de muncă, ori să poarte o discuție cu municipalitatea, evident depășită de situație.

Poate că toți acești călători ar putea să se sindicalizeze spontan și să reacționeze, dar sunt prea ocupați să-și păstreze locurile de muncă și ochii în telefoane.

Peste ani o să auzim bătrânei povestind nepoților episoade eroice din metroul bucureștean:

  • Măi copii, să vă spun despre bătălia din `16?

  • Da tataie! 1916?

  • Nuuu. Aia a fost nimica toată. 2016. Frontul de Nord. Piața Victoriei…

  • Wow…

  • Eram eu și alți mii de ostași ai muncii corporatiste. Mulți taică. Câtă frunză și smartphone. Unde întorceai privirea era câte un corporatist. Eram ca-n 41 la…

  • La Auschwitz tataie?

  • Nu. Ca-n tramvaiul 41 între Lujerului și Crângași. Sardine tăticule!

  • Și ce s-a întâmplat bunelu?

  • Am fost atacați fonic de o voce: „Metroul întârzie 10 minute”.

  • Vai de mine!

  • Exact. Ne-a cuprins panica pe toți. Aveam deadline-uri la prima oră…

  • La prima oră?

  • Da, că așa se lucra pe atunci, nu ca voi astăzi, muncă de acasă, 3 zile de weekend și 6 ore pe zi… Pe atunci munceam ca sclavii. Sclavi d-ăia moderni.

  • Și ce s-a întâmplat bunicule?

  • Ce să se întâmple. Ne-am scos toți telefoanele și am tras rafale de poze spre aglomerație. Au căzut vreo trei femei, zic ăștia în presă, dar eu știu și astăzi că au fost mai mulți.

Povești d-astea o să tot auzim la bătrânețe dacă ne încăpățânăm să așteptăm schimbări de la madam primar, de la Metrorex, RATB, ori Dumnezeu.


Dacă ești corporatist, și pleci în fiecare dimineață cu metroul spre muncă, îți recomand să-ți pupi soția, copiii și să-ți anunți mama că e posibil să nu te mai întorci. Ori că ajungi târziu. Oricum, te vei întoarce bărbat.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

4 Comments

  1. Hai frate ce e asa wow si de ce exagerezi ?? e vorba de Bucuresti. Cred ca nu gresesc daca zic ca e populatia dublata in Bucuresti in timpul saptamanii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *