Despre triatlon, alcool și un bou

Al doilea triatlon la care am participat mi-a confirmat faptul că-mi place să fac asta. E extraordinar să participi la o competiție cu atât de multe probe, cu toate că eu îmi propun un pentatlon: înot, bicicletă, alergat, șah, bătut ouă.
Simt că pot mai mult.

Am învățat o serie de lucruri foarte importante cu ocazia acestei competiții.

Dacă a doua zi participi la un triatlon nu e recomandabil să bei alcool. Chiar dacă ai avut un show de stand up foarte bun și te simți bine. Cu o seară înainte de competiție, profesioniștii, consumă fructe, shake-uri de tot felul și beau apă. Coniacul, berea și shaorma nu sporesc performanța.
Și dacă te culci și la 1 noaptea, competiția începând la 7 dimineața…

Am avut noroc. M-am trezit la 4 pentru că-mi era rău. De la șaorma. De remarcat că n-am dat vina pe băutură. Ce român tradiționalist sunt.


Strict legat de organizare? Cam înghesuială în zona de tranzit și un MC agramat precum un manelist cu nume de scenă terminat în orașul de proveniență. A făcut omul ăla la dezacorduri… ooooo, viața lui!

Proba de înot a reușit să mă desensibilizeze total. Dacă până atunci mai aveam vreo greață privind scăldarea în anumite ape, să înoți în lacul IOR schimbă total situația. O să spuneți că exagerez, dar apa aia pute îngrozitor, are un gust oribil și e plină de alge care se lipesc de mâini, picioare, cap…

E ca și cum ai înota în regretele părinților.


Plecând de la rezultatul primului triatlon, unde am înotat 1 km în 27 de minute, mi-am propus ca acești 750 de metri să-i termin sub 20 de minute. Pe la jumătatea traseului am avut un junghi care m-a pus pe gânduri dacă să continui sau nu, dar am zis să văd cât arată cronometrul la ieșire și decid atunci.

20:30. Cu 30 de secunde mai mult decât mi-am propus. Tot e un timp bun. Așa că am început să mă pregătesc pentru bicicletă.

Diferența dintre un amator și un profesionist se vede cel mai clar în zona de tranzit, locul unde te pregătești pentru următoarea probă.

Un profesionist trece de la înot la bicicletă în vreo 30-40 de secunde. Știe cum să-și potrivească lucrurile, e rapid.
La Bonea treaba durează între 3 și 7 minute. Nu știu ce naiba fac! Cel puțin între bicicletă și alergat am stat 7:44 minute. De parcă mă chinuiam să-mi închid rochia de seară la spate și nu mă hotăram cu ce încălțăminte să plec la alergat.

N-am să mai comentez niciodată în fața unei femei lente și nehotărâte în fața șifonierului.

La proba de bicicletă am observat că mi-a luat ceva timp să mă încălzesc. Prima tură a fost și cea mai lentă (06:24) și pe la a V-a eram deja pe pilot automat (04:48). La categoria mea de vârstă am scos al IV-lea timp la pedalat. E bine. Cu țoagla mea am depășit biciclete care valorează cât toți rinichii mei. Bine, alții treceau pe lângă mine de parcă stăteam pe loc…

Distracția adevărată a fost la alergat. Diferența dintre mine și un beteag care aleargă este că infirmul chiar aleargă. Eu țopăi lent și apăsat. D-acolo și timpul rușinos la ultima probă.

Dar sunt încântat. Voiam să scot sub 2 ore. am terminat în o oră și 40 de minute. Acum mă gândesc dacă să particip și la Transfier

Am avut parte și de un eveniment nefericit. De fapt, am fost martorul unei mitocănii de nota 10.
Pe traseul de alergare un bărbat n-a vrut să aștepte să treacă plutonul de alergare, adică să stea 10 secunde pe margine, și a-nceput să înjure și să tragă de delimitatoarele puse de organizatori. Se certa cu o voluntară că el vrea să meargă prin parc, „ai dracu` cu concursul vostru!”.

Îmi pare rău că nu s-a găsit un trofeu și pentru omul ăsta. Ceva mic. Un recipient pentru coprocultură. Plin. Ca el.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *