Despre pictori și pictorii vedete

Din capul locului trebuie să spun că eu nu-s pictor. N-am mai pictat din școala generală de când eram amenințat cu repetenția pentru lipsa de talent. Nu știu, când critici tablouri se aplică aceeași regulă ca la vaccinuri, unde dacă n-ai copil nu ai dreptul să-ți dai cu părerea?

Eu dacă nu pictez pot comenta?

De ceva timp presa internațională juisează la tablourile pictate de actorul Jim Carrey. Cică-s superbe. M-am uitat și eu la câteva. Sunt interesante, captivante, bombastice, explodate și nebune precum autorul.

Cu toate astea…

Jim Carrey s-a apucat de pictură ca terapie după o despărțire. O serie de critici, ceva mai buni în domeniu ca mine, au spus că nu-i talentat, dar e pasionat.

Problema intervine aici. Jim Carrey e vedetă. Mare. Când ești vedetă orice faci e genial pentru unii oameni. Dacă actorul se apuca de jogging sigur apăreau voci care-l ridicau în slăvi și spuneau că „nimeni nu aleargă precum Jim Carrey”.

Nu-s psiholog, dar cu siguranță e o explicație pentru idolatria asta.

Ați observat că același lucru se-ntâmplă și la noi. Dacă Dan Puric e un actor bun (și e) devine automat și un predicator, politician, istoric.

Problema cu arta e că este subiectivă. Ea se vrea obiectivă, dar nu-i iese niciodată. Că n-are cum. Exceptând cazurile când s-a reinventat – noutatea fiind de obicei blamată în prima parte a existenței -, numeroase picturi au ajuns celebre și apreciate printr-un context de împrejurări. Talent + acel ceva care să te facă să apari în locul potrivit, în fața ochilor potriviți.

Știu alți oameni, care-și consumă existența în anonimat, mult mai talentați în ale picturii. Unii dintre ei ar putea preda lecții de originalitate pe șevalet. Dar nu sunt Jim Carrey și nu-i știe nimeni. Lucrările lor stau pe pereții rudelor. Nu se laudă nimeni cu faptul că are un Sulică, original, pe peretele din sufragerie.

Asta-i cu arta. Bombastică, precum orice altceva.

Să nu omitem faptul că și Hitler a fost pictor. Pentru că a fost așa cum îl știm foarte mulți oameni spun că era un pictor mediocru. Poate că un altfel de caracter îl ajuta să ajungă un mare pictor. Cu aceleași lucrări.

 

 

 

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *