Despre boicotarea produselor care-și fac reclama pe Antena 3

26Alex Tocilescu, un domn pe care-l urmăresc cu interes pe Facebook, a făcut următoarea postare acum câteva zile:

E foarte interesant punctul lui de vedere, dar vă încurajez să citiți și secțiunea de comentarii. Eventual pe toate. O să vedeți o dezbatere captivantă în care se lovesc idei pragmatice, capitaliste, consumeriste, stângiste, utopice, visătoare, idealiste și de care mai găsiți și voi.

Oricum, o Agora frumoasă și civilizată (pe alocuri).

N-am să mă pronunț vis-à-vis de cele spuse de Alex Tocilescu. Cine mă citește de mai mult timp îmi știe părerea, ori o intuiește.

Vreau să spun un singur lucru:

În 1765, americanii (încă sub conducerea englezilor) au început să boicoteze produsele din Marea Britanie, ca răspuns la o taxă pe care ei o considerau nedreaptă. Poveste lungă, „Războiul de 7 ani”, pierderi mari, teritoriu câștigat etc.. Pe scurt și pe șleau, americanii au început să dea foc/distrugă/micționeze pe unele încărcături cu produse venite de la tanti Regina.

Că ei nu voiau să achite taxele alea și preferau să bea apă din Mississippi decât să plătească pentru un ceai mai scump.

Evident că n-au făcut toți americanii asta. A existat o gașcă mai mică sau mai mare de răzvrătiți, unii care au spus „băi englejilor, mă ceva pe produsele voastre, da? Oricum sunteți nașpa și ne conduceți fără să ne reprezentați!”.

Sunt sigur că au existat și americani care au spus „boși, dar ce facem cu bijniss-ul? Ceaiul trebuie să se vândă. Nu putem spune <<NU CEAI>> pentru o formalitate, nu?”. Unde mai pui că erau și unii care nu puteau să trăiască fără produsele englezești. Tabăra asta pusă pe făcut bani, respectat conduita afacerească și consumat a pierdut teren pentru că ăialanțiși-au dorit prea mult independeța. Au fost mai vocali și mai cu tupeu.

Poate și mai persuasivi.

Practic americanii au spus că pot renunța la puțin consumerism de dragul libertății. Atât consumatorii cât și intermediarii vremurilor.

Ce legătură are postarea de mai sus a lui Alex cu scurta mea pastilă istorică? Nu știu, rămâne de aflat în timp. Cert este că afacerile nu pot stagna pentru o formalitate precum… nu știu, viața?

P.S. – Între timp Alex a revenit cu o soluție. Aș spune că-i visătoare, ba chiar cred că a dus discuția pe alt plan. Lumea vorbea de moralitatea publicității și a publicitarilor și el a devenit serios și pragmatic oferind soluții politice.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *