Dacă eram boschetar?

Uneori mă imaginez în cele mai oribile ipostaze. Nu știu de ce fac asta. Să apreciez ce am? Să-mi demonstrez că-s norocos? Habar n-am, dar e ca-n cazurile când vrei să te sinucizi, nu reușești și ajungi să apreciezi viața.

Uneori mă imaginez boschetar. Fără casă, fără familie, fără prieteni, fără bani, mâncare, apă. Nimic. Trei trențe pe mine și o dorință oarbă de a mai vedea o zi. Nu știu de ce îmi imaginez asta și nu știu de ce-n acest scenariu mai am dorință de viață. Cred că instinctul bate rațiunea.

Mă văd dormind pe bănci și-n canale, ba chiar consumând resturi de mâncare și discutând filosofic cu oamenii care nu se sperie de putoarea mea despre cât de mult risipim.

Încep să am conflicte interioare dacă să cerșesc, să mă spăl într-o fântână publică, ori să fur un fruct dintr-un galantar. Habar n-am de ce sunt în stare din dorința de a trăi.

Și nu cred că-s singurul care face asta.

Câți nu s-au imaginat în scaun cu rotile? Fără o mână? Orbi? Surzi? Morți?

Cred că-s întrebări care ne ajută să ne dăm seama că suntem fragili și relativ insignifianți.

It could be you este o pagină de Facebook unde sunt postate clipuri scurte cu oameni ai străzii și povestea lor.

Nu cred că am văzut în ultima perioadă ceva mai trist și deprimant. Pentru că nu-s cum ne imaginăm noi. Nu-s boschetari pentru că au ales asta. N-au ales părinți alcoolici, drogați, sărăcia. Nimeni nu votează pentru așa ceva.

Și pentru că am o minte bolnavă n-am putut să nu mă imaginez în postura lor, ori să amplific vreo experiență personală și s-o fac de n ori mai îngrozitoare.

Până la urmă, realist vorbind, cu toții avem șanse să ajungem boschetari. Ce, te simți prea sigur pe casa aia? Ți se pare solid acoperișul?

Te vezi de neînlocuit la muncă? Ai proasta impresie că nu există un Tu mai ieftin și mai harnic?

Dar mai mult ca orice, te vezi așa sigur pe mintea ta?

Crezi că n-o să înceapă cândva să zburde pe câmpii? Toată presiunea asta de a confirma, de a demonstra, de a ajuta și a echilibra viața personală cu munca nu pare că te va afecta?

Și ok, să presupunem că ești într-o condiție ireversibilă de a ajunge vreodată boschetar, dar poți înțelege de ce?

De curând am început să lecturez destul de mult despre specia asta și cum am evoluat. Încerc să înțeleg de ce suntem agresivi, proști, manipulabili. Ajuns pe terenul ăsta am impresia că găsesc răspunsuri la multe întrebări și cred că ajung la iertarea aia pe care unii o găsesc în temple și religii.

Cred că încep să înțeleg palmele unora, agresiunile altora, șicanele din liceu, o serie de abandonuri și evident, încep să-mi înțeleg și comportamentul.

Dar până ajung eu în punctul în care mă înțeleg și conștientizez și lumea, moment care va culmina cu o implozie și probabil o mutare-n creierii munților, vă ofer spre înduioșare o serie de povești care pe mine m-au atins la coarda empatică și mi-au conturat anumite sentimente de lehamite și ură.

P.S. – să nu uit. Dă share la mâncare.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *