Cum să nu trăiești din blogging

În ultima perioadă am fost întrebat „cum de nu trăiești din blogging?”. Tot auzind asta am început să-mi pun și eu întrebări. Poate că unii oameni văd ceva mai mult potențial financiar în georgeisme.
Deci, de ce nu fac bani mulți?

Păi s-o luăm punctual.

Trafic este. Deja de luni bune încep să mă stabilizez și să am un număr constant de cititori/zi. Mici fluctuații când sunt în concediu și postez mai rar, dar altfel sunt mulțumit. Cea mai mare reușită constă în faptul că numărul abonaților este în creștere și în unele zile ei sunt 50% din trafic.

Și da, totul pe blog-ul ăsta e organic, natural. Nu boostez postări pe Facebook, nu plătesc reclamă. Traficul e crescut natural, share cu share, fără îngrășământ, fără aditivi. Ca pe vremea lu` bunica. Când citești un text pe blogul ăsta simți gustul ăla de natural, bio, eco. Nu-i cel mai frumos blog, mai are pete, dar să parafrazez o reclamă la Mega Image: „nu citim cu ochii, ci cu mintea” (în reclamă spuneau „nu mâncăm cu ochii”, lucru greșit pentru că aspectul unui produs e foarte important în psihologia alimentară).

Banii?

Sunt tot felul de metode. Cu Adsense-ul îmi susțin rezerva de merdenele pe lună. E bine, sunt copii în Africa…
De ceva timp, tot la recomandare, am început să folosesc și afilierea. Încă lucrez la implementare și încerc să înțeleg procesul pentru că nu vreau să-mi transform blogul în bazar.
Donații? Au mai fost și d-astea, unii cititori dorind să sponsorizeze inspirația cu echivalentul unei beri bune în Centrul Vechi. Bogdaproste! Să fie primit. Aștept oricând, indiferent de oră sau anotimp, donația care să mă ajute să-mi găsesc inspirația într-un apartament din Insulele Canare. Nu vă rușinați.

Dar cum se fac banii ăia mulți?

Prin parteneriate cu firme. Colaborări. Te caută Fac-Izmene S.R.L. și-ți spune „George, am văzut că te citește lumea. Cât vrei pentru o postare/un banner/o RecenziiLaChestii?”. Și te uiți la client, te uiți în frigider și spui un preț.
Și asta-i tot.
Doar că lucrurile nu-s mereu atât de simple. Chiar dacă ai cititori, important e și ce publici. De exemplu, la cât postez eu despre industria fast-food îmi e greu să cred că mă vor căuta vreodată companii precum McDonald`s sau KFC. Mare minune să-mi propună una din cele două să le fac reclamă la câte postări am avut despre mâncarea lor (cel puțin) dubioasă și nesănătoasă (după mine).
Dacă vreodată o să ajung prea citit și își vor da seama că merită o șustă cu mine problema se pune dacă mă vând, sau nu.

Dar brand-urile mari, adică marii jucători care investesc în promovare prin intermediul blog/vlog, țin cont de ce postează fiecare și eu n-am de gând să renunț prea ușor sau ieftin (vezi mai sus unde vorbeam de Canare) la ce gândesc.

De exemplu, e foarte ușor să mă dau mare băutor de cico acidulat. Să spun că viața mea e Coca-Cola, beau Sprite ca pe apă și că, pentru mine, portocalele se fac din Fanta. Intru în cercul bloggerilor care spun frumos de industria răcoritoarelor și apoi mă vedeți în vreo campanie.

Dar îmi e greu să spun că Pepsi e cea mai tare băutură când aflu că în România se beau aproximativ 70 litri de suc acidulat/pe an. De persoană. Suntem mult în fața bulgarilor, ungurilor, cehilor. Unii români beau 2 litri de cico pe zi. 2 litri! Voi vă dați seama ce-nseamnă să bei o sticlă de Cola/7Up/Mirinda pe zi?

Acum, doar nu credeți că un brand precum Cola-mi va da bani să le recomand băutura?

Pentru că n-o s-o pot face fără să menționez și că-i nesănătoasă în exces, recomandarea mea fiind „la ocazii, un pahar”. Recomandări prin care nu faci profit anual de un catralion de dolari.

Când faci un parteneriat trebuie să-ți placă brand-ul și produsul. Crezi în el, îl consumi, împărtășești din valorile lui. Și eu nu mă regăsesc în sucuri acidulate, mâncăruri dubioase și companii care au făcut/fac rău. Aia e, n-o să mănânc graham și caviar.

Unde mai pui că unele companii n-au umor.

N-au ce le trebuie să fie autoironice, să-și asume o greșeală, să nu se vexeze la o mică glumă, o reclamă în care se spune și de bine și de rău. Nu, toate-s perfecte!

Cam asta-i cu banii din blogging. Unii sunt mai cameleonici și-și cunosc interesul (bravo lor, nimic de condamnat), alții ar face reclamă la apă și mers pe jos. Dar nu există corporația MersPeJos S.R.L.. Și dacă ar exista sigur n-are buget de marketing.
Dar bătălia pentru a bea zahăr lichid cu găleata e mare și banii-s frumoși.

Acestea fiind zise… ce se mai aude cu apartamentul ăla din Canare?

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *