Cum să mori în taxi? (text + audio)

Dacă n-ai timp să citești textul îl poți asculta. L-am înregistrat eu pentru tine:

Simplu. Nu e prea greu să mori în general, dar s-o mai faci și-ntr-un taxi.

Acum n-o să mă înscriu în categoria celor care asociază protestul anti-Uber cu accidentul din București în care clienta unui taximetrist a murit. E pură coincidență faptul că taximetriștii vor anihilarea concurenței și pregătesc un „protest masiv” și faptul că un taximetrist a intrat într-un parapet și-a murit un client.

Dacă-mi permiteți aroganța, și mi-o permiteți pentru că sunteți la mine pe tarla, așa a vrut Dumnezeu.

Din păcate, trăind în acestă țară europeană cu mentalitate pakistaneză, nedorind să jignesc pakistanezii, nu se fac îndeajuns de multe controale. Spre niciodată. Și nu doar în ce ține de taximetrie, dar astăzi ei sunt subiectul discuției.

Acum nici o săptămâna am comandat un taxi. Era una din serile când Uber-ul era exagerat de scump. Și așa cum am mai spus și-n alt text, are și calitatea prețul ei.

Am comandat un Speed Taxi.

M-am urcat în mașină. Din boxe B.U.G. Mafia o dădea nervos. Băieții erau supărați așa cum îi știm. Dacă mă citiți de ceva timp știți că pentru mine B.U.G. Mafia sunt un fel de maneaua rap-ului românesc. O combinație de Nicolae Guță, DaniiB și trei copii de 5 ani care au învățat niște înjurături.

N-am cerut să schimbe muzica. Nici el n-a zis nimic și nu vreau să par genul ăla de țopist care moare dacă ascultă 10 minute altceva. Mai ies și eu din bula mea, mai aud altă muzică.

Precum versurile golanilor de Pantelimon, și șoferul era nervos. Pe viață, pe lume, pe politicieni, pe tot. Și starea asta o transpunea perfect în stilul de a conduce. Norocul meu că am în reflex să-mi pun centura. Bine, nu știu cât de mare-i norocul, pentru că are și Moartea mândria ei, nu se lasă dovedită de o pânză prinsă peste piept.

Știți cum se simte viața într-un Logan vai mama lui, care trăncăne și păcăne, cu 100 de km/oră pe șinele de tramvai? Cu roțile fix pe șine.

Cum e viața într-un hârb condus de un șofer care nu schimbă viteza dacă nu-s peste 4.000 de rotații și motorul nu sună ca violat? Super.

Să iei curbele cu viteză, pe șina de tramvai, noaptea prin Pantelimon?

Ai putea să mori așa. De ce nu? Evident că asta nu s-a întâmplat și-n cazul meu recent pentru că șoferii proști au un sfânt al lor care veghează foarte atent. Ce, voi n-aveți un prieten care conduce prost și n-a murit încă pe șosele. Sfântul Șoferie, apărătorul celor boși la volan.

Mi-am amintit de tata care a fost șofer toată viața. Și-n ultima parte a carierei, din ce-mi amintesc, venise o lege de la europeni sau de la Dumnezeu, să nu conduci mult. Că unii așa sunt, îi pui la volan și îi uită Ăl de Sus acolo. Nu mănâncă, nu beau apă, nu se opresc. Uneori în șanțuri, dar și asta când nu-i Sf. Șoferie pe fază.

La șoferii de camioane s-a implementat o chestie, tahograful, și trebuia să faci pauze mai scurte sau mai lungi după o anumită perioadă de condus. 

Cred că un astfel de aparat ar prinde și la taximetriști. Că unii-s pe traseu cu orele. Intervine oboseala. Stresul. Alergi mult prin București, te enervezi. O pauză obligat-forțat, poate, ar mai reduce din accidente. Și, de ce nu, mai multe radare. Dacă scrie 60… mergi cu 60.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *