Cum am devenit un golan pletos și chiulangiu

Tocmai am terminat de citit textul ăsta foarte bun despre bullying-ul în școlile românești, despre acest menage a trois dintre elev-notă-profesor. Cum am închis textul mi-am amintit de mine. Clasa a 8-a.

Mă pregăteam de Capacitate.

Eram pe linia de plutire. Stăteam relaxat în zona notelor de 8 și mă împărțeam între școală și antrenamente. Începuse și al II-lea semestru, presiunea era mare. Treceam prin primele depresii, anxietăți și frici de nereușită. Dar despre asta altădată.

Prima oră de Fizică din ultimul semestru de generală. Intră doamna Neacșu în clasă. Mică, plinuță, cu părul scurt și hotărâtă de parcă invada Polonia. O știam deja de doi ani. O știam de frică. În a 7-a am fost bine, cu toate că nu eram pasionat de fizică. Eram de 10 la circuite și chestii practice, 4 la formule și calcule. Deci supraviețuisem.

Primul semestru îl  terminasem cu 6. Pentru mine 6 la fizică, mate și chimie însemna 10.

Intră Neacșu în clasă. „Astăzi ascultăm să vedem ce mai știți după vacanță!”. Ne-am fecalizat cu toții.

Deschid catalogul la lista de la final, închid ochii și unde spun stop acolo ascult”. Ruleta rusească.

Începe. Plimbă degetul în sus și-n jos pe pagină. În clasă se făcuse o ceață de frică.

STOP!” se aude din clasă. Am cedat presiunii și am urlat „stop” înaintea profesoarei. N-am mai rezistat. Neacșu deschide ochii și începe să râdă: „Ha, poftim Bonea. Fix la tine. E un semn!”. Ăla a fost printre puținele momente când mi-am văzut viața prin fața ochilor.

Am luat 4. Nu mai știam nimic și eram oricum prea speriat să mai știu ceva.

Pe lângă nota de 4 am primit și mustrare: „Să te tunzi. Ce e cu pleata aia?”. „Știți, la concursuri trebuie să am părul mai mare… că…”. „Nu-mi pasă. Să nu te mai prind la ore cu părul mare că-ți mai dau un 4 și nu intri în Capacitate”. Mi-a tăiat picioarele.

Nu puteam să mă tund. Pe vremea aia nu știu care era faza cu dansul sportiv și părul mare, dar la concursuri trebuia să am freză mare, păr dat pe spate, gelat ș.a.m.d.. Unde mai pui că nu voiam să mă tund pentru profa de fizică. Cine e ea să-mi spună mie cum să-mi țin părul?

La următoarea oră de fizică nu m-am dus. M-am ascuns pe holuri. Mi-au zis colegii că a întrebat de mine și era cam nervoasă.

Nu m-am dus nici la următoarea oră. Am stat la un coleg și am jucat GTA 2 și fotbal. Am spart două bibelouri și am dărâmat o perdea.

Nici la următoarea oră de fizică nu m-am dus. Tot la colegul de bancă. Am găsit vișinata părinților lui.

Mi-au zis colegii că profa de fizică și-a dat seama că trag chiulul doar la orele ei și s-a enervat. „Nu te bagă în Capacitate”.

La următoarea oră m-am prezentat. Aveam inima cât o gumă de șters. Mă vede profa și-mi zice: „Oooo, domnule Bonea. Ce facem? Mai venim pe la oră? Păi să vă ascult că cine știe când vă mai prind”. Nu știam nimic. Alt 4.  Gata, nu mai vin.

Am început să chiulesc la toate orele de fizică. Apoi, pentru că nu puteam să fug doar de la orele de fizică, fiind riscul să mă vadă pe holuri, lipseam și de la celelalte ore. Mă duceam pe la colegi, ori într-o sală de calculatoare din zonă. Stăteam 2-3 ore și mâncam bătaie la Counter-Strike de la puști de 5-6 ani.

Diriga s-a prins că-i o problemă. Mi-a zis să merg la ore. N-am ascultat. Eram prea speriat și furios pe doamna Neacșu. Am chiulit în continuare. Într-un singur semestru am adunat absențe cât n-am făcut în 12 ani de școală.

La finalul semestrului aveam vreo 80. Diriga a-nceput să sune acasă. Răspundeam eu la fix (aveam fix pe vremea aia). „Aaaa, mama nu e acasă. Îi spun eu să vă sune”. „Mama e plecată. O să vă sune”. „Mama e la cursurile de cusut corzi de bunjee jumping. Vă sună ea”. Și tot așa.

În mai puțin de o lună aveam examenul de Capacitate. Aveam 80 de absențe și situația neîncheiată la Fizică. Și doi de 4. Ajung acasă. O aud pe mama: „George? Hai puțin în bucătărie…”. Când auzi asta știi că nu e de bine. Clar. A vorbit cu diriga. Am povestit tot. Mama mi-a zis că n-am făcut bine, că trebuia să-i spun de la început…

A doua zi a venit la școală. S-a certat pe holuri cu profa de fizică. Ea nu mă trece pentru că am plete și chiulesc. Să mă tund și să vin la ore.

După mai multe discuții a acceptat să-mi dea un test din toată materia. Aveam nevoie de un 6 ca să-mi iasă 4,6 media. Și intram în Capacitate. Am luat 7. Am tocit de am spart. Nu mai știam nimic din ce am învățat la trei minute după ce am predat foaia.

În vara aia m-am lăsat și de dansuri. Și m-am tuns.

Doi ani mai târziu, pe când eram la liceu, m-am întâlnit cu doamna Neacșu. Veneam de la repetiții cu trupa. Aveam dreaduri, creastă și haine vopsite. Am spus „sărut mâna”  și m-am prezentat. Cred că și-a amintit de mine. A văzut tunsoarea. Am ținut să-i spun că în ciuda frezei am note foarte bune, sunt olimpic la română și nu chiulesc de la ore.

Nu cred că a înțeles nimic. Oricum, ieșise la pensie. Ce mai conta?

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *