Copil adoptat, returnat precum…

N-am găsit o continuare bună pentru titlu. Ce era să zic? Că-l returnezi precum un telefon care nu face poze așa cum ți-ai imaginat tu? Un cuptor cu microunde care nu-ți încălzește optim mâncarea? O mașină care nu ajunge îndeajuns de repede la 100 km/h?

Am găsit știrea aici și, cu toate că-s șanse mari să fie un fake-news jenant – n-ai sursă, n-ai nici măcar o referință la o persoană reală și acțiunea e plasată generic în „Botoșani” – știu din surse mult mai sigure că astfel de lucruri se întâmplă.

Sunt mulți români care au o revelație altruistă și-și spun „hai să adoptăm un copil, să-i dăm o șansă la o viață mai bună” și apoi se pupă singuri în fundul sufletului lor de buni creștini care vor să adopte cu scop demonstrativ.

Pentru unii, a avea un copil adoptat e un motiv de laudă. O hipstereală. E ca și cum ai avea telefon cu taste și clapetă în 2017. Tu nu ești ca ceilalți. Tu dai șanse.

Și da, sunt oameni care „returnează” copilul. Motivele sunt numeroase: că nu-i bun, are o defecțiune, că nu se adaptează, că le-a schimbat viața și nu mai pot bea Prosecco liniștiți în cluburile lor de fițe de unde se pleacă la 3 noaptea și mucea are nevoie de somn și mâncare.

Din păcate am impresia că suntem la răscruce de extreme parentale. Cumva avem de ales între familia „tradițională” în care copilul e bătut (pentru că-i răsfățat), abuzat emoțional, învățat la tot felul de prostii („ce îi dai tu lui tati să pape? Îi dai să pape puța, nu? HAHAHA!”), ori cealaltă extremă, familia „modernă”, prea ocupată pentru orice. Dacă plodul vrea atenție să programeze un meeting și să dea un mail în avans. Astea sunt extremele. Părinții echilibrați sunt în minoritate.

Încerc să-mi imaginez dialogul dintre un părinte care returnează un copil și oficialii de la „magazinul de copiii”:
  • Mda, aș vrea să-l dau p-ăsta mic înapoi…
  • S-a întâmplat ceva? Sunteți nemulțumit?
  • Nu face tot ce scrie pe net că face un copil. Pe Google spunea că sunt simpatici, te fac să râzi, spală vasele și se joacă în camera lor. Ăsta al meu plânge mai tot timpul, are coșmaruri cu o mamă drogată și un tată violator, gen wtf!, nu mănâncă orice și doarme aiurea peste tot.
  • Păi… e copil…
  • Dar nu-mi place ăsta. Cunosc o altă familie care a luat chiar un model mișto. E și puțin mai alb. Ăsta e puțin… bronzat… Nu arată ca-n poze. Am păstrat chitanța oricum.
  • Doriți altul la schimb?
  • Aveți ceva care să se asorteze la smartphone-ul meu?

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *