Comediantul nu-i bufonul tău

comediantul george bonea pe scena, fumand

După textul despre accidentul de pe Autostrada Soarelui m-am lovit de câteva păreri interesante din partea unor cititori. O să le rezum pe toate la o singură frază: „parcă erai comediant, ce cauți tu să-ți dai cu părerea despre chestii?”.

La fraza de mai sus puteți adăuga și ceva jigniri dacă vreți să vă apropiați și mai mult de mesajele autentice.

Din păcate suntem (în continuare) foarte în urmă când vine vorba de multe.

O spun în sensul general. Pentru o majoritate covârșitoare dintre români comediantul = măscăriciul. Bufonul. „Bă, am dat bani ca să râd, nu să filosofezi tu p-aici, ori să gândesc eu glumele. Mie să-mi spui chestii să râd!”.

Eu n-am să vorbesc pentru ăia de-i vedeți la TV că se maimuțăresc, fac aceleași glume răsuflate (despre astea un alt text, altcândva) și dau balast hăhăibil.  Am să vorbesc despre stand up comedy. Și doar despre mine, că nu mă erijez în vreun avocat al comedianților români. Poate că unii colegi de breaslă se bucură cu rolul primit din partea unora din public, nu vreau să le stric pasiența.

Pentru cine nu știe, încă, stand up comedy-ul transcende umorul. Nu dai 10-20-30 de lei să vezi un măscărici pe scenă vorbind truisme ca să-ți dezmorțești tu obrăjorii ăia simpatici. Nu-l închiriezi pentru nunți, petreceri și evenimente corporate ca să-ți spună „glume d-alea și d-alealalte”, să-i spui tu de cine să se ia din public. Că-i el drăguț și pregătește 2-3 mizerii despre tine și momentul la care a venit ține de galanterie. În rest el are o misiune. O știe mai bine ca tine.

Stand up comedy-ul, așa cum a apărut el și cum pare să se perpetueze peste tot dar nu la noi, e mai mult introspecție. E terapie de grup. Boală, nervi, angoasă și anxietăți trecute printr-un fin filtru al umorului. Mi-a promis de ceva timp un prieten că va face un studiu psihologic despre comedianți. Abia aștept rezultatele. Să vedeți negru pe alb ce derapaje stau la baza poantelor.

Ba chiar s-au scris multe despre paradoxul comediantului: pe cât de amuzant, pe atât de trist și deprimat. Credeți că de bucurie se apucă mulți de alcool, droguri și altele? Haha, ce glumă… slabă.

Știți care-i frumusețea stand up-ului?

Că nu trebuie să parodiezi orice. Nu trebuie să te transformi în această fabrică de poante. Nu trebuie să se-ntâmple un accident dramatic și să cazi în cuva asta puturoasă a glumelor despre „instituții”, „politicieni” și „cum se întâmpla accidentul de pe A2 dacă toți șoferii erau ardeleni/moldoveni/bucureșteni/olteni”. Nu te forțează nimeni să faci umor previzibil.

Comediantul are această aură de miserupe că ești tu ofensat și-o să spună lucrurile așa cum le vede un marțian din spațiu. Nu se implică emoțional, nu respectă canoane și smiorcăieli. Pentru astea ai bocitoare, gura satului și programele de caterincă de la TV.

Așa că dacă nu-ți convine „umorul” meu, sau al oricărui coleg care-și face meseria spunând ce-i vine lui pe scăfârlie, te poți duce oricând să asculți… (chiar trebuie să scriu textul ăla despre glume de care m-am săturat). Și am tot spus asta peste tot: e netul plin de comedianți. Dă un google cu numele comediantului la care vrei să mergi și vezi dacă-ți place. Nu te duce ca vițelul la tăiere ca apoi să te plângi. Vrei panouri de atenționare și pentru comedianți, nu doar pentru ceață?

Până una alta, recomand comedianți din SUA care nu varsă poante pe bandă rulantă și fac oamenii să râdă spunând lucruri serioase. Anchete. Dezvăluiri incendiare. Opinii politice. Stilul lui John Oliver și ca el sunt mulți alții. Sigur s-a găsit vreunul să-i spună „ce bă Oliverică, ești analist acum? Mai bine rămâneai la poante”.

Aștept ca unii din public să se relaxeze și să râdă la show-uri și de tristul evident, nu doar de… (glumele alea de care ne-am săturat cu toții).

Ne vedem la show-uri. Dacă vreți. Eu am să fiu acolo. Nervos și anxios.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

2 Comments

  1. Ma intreb ca idiotu’ ( degeaba) , cati oare stiu ca este totul o forma de protest imbracata vesel . Exact cum ai punctat : USA. Este viata reala interpretata si relatata din punctul x de vedere. George draga, ai multe adunate si putini inteleg. Toti vad venin, negru, ura, mate-sange… si mai ales sobolani … ca la soparle suntem primii.. ( vb. lu’ nea Toma ) … Pacat. Da-i inainte cu tupeu si spera ca lumea o sa faca ce e bine .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *