Biblia după Ghiță – Geneza – Cap. 3

  De plictiseală, altfel nu se cunosc motivele, Domnul Zeu l-a făcut pe șarpe cel mai șiret animal. Am putea spune că Domnul Zeu a inventat răul, dar nu vrem să spunem asta cum nu vrem să spunem că Domnul Zeu dă cancere, pojar și loviturile cu degetele de colțul mobilei.

Ele există, nu le-a făcut bunul Domn Zeu.

Într-o zi, plimbându-se prin Rai, Eva a fost acostată de șarpe. Și șarpele se plimba prin Rai, chiar dacă era rău. Pe atunci se intra în Rai fără viză. În Canada nu puteai pleca cu una, cu două, dar în Rai intra toată lumea.

  • Hei! Eva, nu?
  • .. ne cunoaștem?
  • De pe Facebook. Te-am recunoscut după poza de profil. Mna, ești și singura femelă om de pe net, mă-nțelegi. Dar semeni puțin cu Cita… maimuța?
  • Te rog frumos! Eu cu aia? Aia care nu știe să lege două vorbe? O strâmbă neepilată.
  • Așa e. Ce faci?
  • Mă plimb. N-am mare lucru de făcut… e cam plicti pe aici.
  • Fază tare! Am trecut pe lângă un măr și chiar mă gândeam la ce gust are. Nu vrei să te fac un măr?
  • .. sună bine și m-am cam săturat de avocado, pere și ananas, dar Domnul Zeu a spus să nu ne atingem de măr…

În tot acest timp Domnul Zeu, omniscient și omniprezent, privea de sus ce se întâmplă. Cu toate că Eva era tufă de veneția, apărută pe pământ de câteva zile, fără educație, conștiință dezvoltată și puțin home-schooling la activ, Domnul Zeu n-a vrut să se bage.

Practic a lăsat un copil să se descurce singur. Într-o conversație cu un șarpe.

  • Ce nu ți-a spus Domnul Zeu e că dacă mănânci din mărul interzis o să-l depășești ca puteri. De fapt, mărul ăla nu simbolizează nimic, e un măr banal, dar el vrea să vă aibă cu ceva la mână, să vă controleze cumva. Și a inventat povestea cu mărul. De ce nu o smochină, un strugure sau o nectarină?
  • Nectarinele mă strică la stomac…
  • N-ai înțeles… Oricum, mărul e inofensiv. Deci, te bagi?
  • Să-i spun și lui Adamescu.
  • Lasă-l pe ăla că mergem la el după.

Atunci Eva îl ia pe șarpe de braț (de ce nu?) și pleacă împreună spre mărul interzis. Savurează împreună jumătate de măr și s-au întors la Adamescu să-l servească și pe el. Văzând ce au făcut, Adamescu s-a enervat.

  • Ce ți-am zis fă?
  • În primul rând tu nu mă „fă” pe mine că nu ești tata. Da? Ce e cu tine? Tu nu vorbeai așa. Gata, nu vreau să te mai văd că umbli cu porcul și boul. Că ăia vorbesc așa…
  • ..
  • Și în al doilea rând, mi-a zis șarpele care-i faza cu mărul. Mănâncă și tu. E bun. E d-ăla bot de iepure cum îți place ție.
  • Ionatane îmi plac mie…
  • Mănâncă d-ăsta că e bun și nu mai face figuri.

Adamescu a mușcat cu poftă din mărul roșu în timp ce în spatele lor șarpele zâmbea viclean. Deasupra Domnul Zeu îi privea și-și spunea în gând: „incredibil, cât de proști am reușit să vă fac și pe voi…”.

Imediat ce au mâncat din măr, Eva și Adamescu au conștientizat că sunt dezbrăcați. Până atunci nu s-au uitat niciodată de la buric în jos, dar acum și-au văzut organele reproducătoare și au hotărât să le acopere. Așa că Adamescu și-a tras o frunză șifonată peste penis și Eva și-a luat mai multe frunze, dar nu-i plăcea nici una, salcâmul o făcea să pară grasă, castanul nu se asorta cu tălpile goale, așa că a rămas la ferigă, fiind noua modă.

Văzând că-s proști de să-i ascunzi sub frunze, Domnul Zeu s-a coborât după ei.

Primul capitol!

Capitol anterior!

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *