Bețiva care a pătat mândria poporului român

Autobuzul 311. Lumea se întoarce sictirită de la muncă. Obosiți, mulți cu ochii în telefoane, ori privind absenți pe geam. Nimic nu pare să anime atmosfera. Până când…

  Aproape de parcul IOR se urcă în mașină o doamnă/femeie/tanti. E beată muci/crăci/varză/praf. Stă rezemată de ușă cu un „celular” Neumarkt în mână și bombăne ceva. Nu pute, nu-i scârboasă. Doar beată lemn.

Ne uităm mai mulți la ea, dar apoi ne întoarcem fulgerător cu ochii în telefoane, sau pe geam. E teama aia să nu faci contact vizual cu un bețiv. Dacă te privești ochi în ochi cu unul se pot întâmpla două lucruri:

  • Îți bea sufletul;
  • Se simte băgat în seamă și intră în vorbă cu tine;

Din plictiseală, ori împinsă de la spate de aroma nebună a berii Neumarkt, doamna matolită începe o cântare. „Te ucide ea… te ucide ea… înceeeet”. N-o dă rău. Ține ritmul. Falsează puțin pe ici-colo, dar ce îmi e ea sau Loredana Groza. Oamenii se întorc către ea precum la Vocea României, dar n-o vrea nimeni în echipă.

Nu deranjează pe nimeni pentru că nu urla. Cântă cu un volum egal căștilor unui rocker. Știi tu, când stai în autobuz și îi auzi vâjul din căști de la 10 metri.

După câteva minute se îndreaptă spre ușă un bătrânel pretențios și prețios la vorbă și la port.

  • De ce bei?
  • Păăă… păi ce să fac?
  • Păi este frumos? Nu este frumos.
  • .. n-am deranjat pă nimeni.
  • Nu ai copii?
  • Ba da? Și? Ce? Mă mută ei de la soare la umbră… umbră la soare?
  • Da, dar este frumos să bei așa?
  • Da ce? Beau pe banii tăi? Stimabila devine vizibil iritată de insistența bătrânului.
  • Nu, dar nu este frumos. Să bei așa?
  • Dar nu beau pe banii tăi? Ce pula mea te freacă grija?

Când cuvântul „pula” răsună în letargicul autobuz se declanșează jihadul! Se aprins celelalte femei, auzi „oooo”-uri dezaprobatoare, „nu se poate așa ceva”-uri și o rumoare cum n-am văzut nici la protestele împotriva hoților din politică. Bomba pudibonderiei explodează precum un coș stors dimineața în oglindă. Estetica urâtului.

Bătrânul pretențios continua, acum iritat:

  • Te rog frumos să vorbești decent. Nu se poate așa ceva. Noi românii suntem oameni mândri și buni. Nu vorbim așa. Te rog să-ți măsori cuvintele.

Femeia se ține de sticla de Neumarkt și căută să plece din dreptul ușii. Vrea să caute liniștea într-un colț unde s-o lase lumea în pace. Două alte doamne punctează „să coboare din autobuz dacă nu vorbește civilizat”. Alcoolica (putem presupune asta?) răspunde nervoasă: „ce vă băgați dumneavoastră?”. Corect. De ce se bagă toată lumea?

Bătrânul prețios se simte demasculinizat în testiculele lui stafidite și dă sentința:

  • Gata, cobori. Noi românii suntem oameni mândri și nu tolerăm așa ceva. Faci poporul de râs.

Trage de femeie s-o dea jos. I se alătură și alte doamne, alții se feresc din calea scandalului, dar vociferează. „Să coboare! N-are bilet domnule, să coboare!”. Bătrânul plusează cu replica lui favorită: Noi românii suntem oameni mândri!.

Alcoolica începe să plângă, e speriată și se smucește încercând să se așeze pe un scaun eliberat. Jumătate din autobuz țipă și trage de ea să coboare.

Românii mândri” o bruschează și o încercuiesc încercând s-o facă să coboare din mândrul autobuz, care se deplasează prin mândrul trafic în această mândră capitală a mândrei țări.

Am avut un impuls să spun ceva în apărarea femeii. Am avut această tresărire să le spun s-o lase că n-a deranjat pe nimeni și nu e treaba lor ce face ea cu viața ei. Dar n-am putut s-o fac. Acel ceva care mă face să nu pot empatiza 100% cu bețivii m-a țintuit locului. N-o puteam apăra pe aceea femeie de autosuficienții curului, „românii mândri” fără de păcat și cusur.

Din fericire n-au reușit s-o coboare din autobuz. Femeia beată, rușinea națională, a mai prins minim o stație de mers în acel autobuz. Probabil s-a lipit de un scaun, a plâns în barbă și a sorbit din sticlă înjurând printre dinți.

Mai mult ca sigur moșul prețios și-a continuat pledoaria despre civism, aplaudat pe interior de cohorta de doamne și domni puși pe luptat împotriva alcoolismului într-o seară ploioasă de octombrie, într-un autobuz 311.

Eu nu-s foarte mândru de poporul ăsta. Beat sau treaz.

 

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *