Bărbatul, căluțul de mare al omenirii

Următorul text nu se vrea misogin, nu este o pledoarie naționalistă și nu militează pentru vreo cauză anume.

Departe de acest gând.

Nu doresc să fac generalizări eronate privind o anumită categorie socială, când spun „femei” sau „bărbați” vorbesc generic. Poate le nimeresc în statistici.

Într-o ante-concluzie, acest text nu este o păreristică, ci o analiză personală asupra unui trend. Îmi bazez ideile pe spiritul de observație (pasibil de subiectivism), lecturile ultimei perioade, cărți și știri despre geopolitică, migrația popoarelor, natalitatea din Europa și România.

Dacă greșesc aștept cu interes contraargumente.

Natalitatea scade covârșitor și mai toate cifrele arată că viitorul va arăta bătrânicios pentru România și Europa. Am să mă limitez doar la a discuta despre România, dar vă dați seama că nu suntem un caz izolat.

Trendul speciei e cumva împotriva curentului care a adus omenirea până în punctul ăsta. În primul rând, suntem cea mai hedonistă generație din câte au trăit vreodată pe Terra. Suntem obsedați de propria plăcere, de la (deja) banalul selfie până la muncă epuizantă pentru satisfacerea unor „nevoi”, de cele mai multe ori materiale. Tehnologia ne-a ajutat să descoperim exoplanete, dar și să ne facem un mic univers în jurul propriei persoane.

Natalitatea?

O parte dintre femei nu mai vor să facă copii. Încă n-avem o statistică dacă-s multe sau puține, dar cu toții știm minim una care nu vrea copil. Din mii de motive. Că-și pierde silueta, că a văzut la alții că-i greu, că vrea să călătorească și „mai vede după”, că nu îi plac, are traume din copilărie, nu-și găsesc un bărbat pe gustul ei (gusturi care-s fooooarte variate) ș.a.m.d..

Nici bărbații nu mai vor plozi, că nu vor să schimbe scutece, să suporte o femeie cu toane (altele, nu cele obișnuite), nu vor să renunțe la hobby-uri, plăceri, n-au încredere în ei din postura de tați ș.a.m.d..

În esență, copilul nu mai e o obligație genetică, dacă-i putem spune așa. Obligatoriu e să faci o carieră, să ai un job solid și stabil și „mai vorbim” după 33-35-37 de copil. Vârstă de la care ovarele și testiculele  se resimt de atâta ținut laptop în brațe și glezne goale în decembrie.

Cu toate astea, dacă apare copilul, există o anumită categorie de părinți care nu-l mai cresc.

Îl pasează la bone și alte crescătoare specializate de plozi. O să-mi spuneți că așa a fost mereu, bogații și-au lăsat copiii la doici. Așa este. Bogații, burghezii, aristocrația. Dar astăzi damful aristocratic candește din orice reședință cu minim două plasme și trei smartphone-uri.

Și chiar dacă nu-l lasă pe pici la doică, el tot singur crește. E lipsit de părinți, că ei sunt ocupați să facă bani, carieră. De aici rezultă tot felul de probleme emoționale și lucruri pe care astăzi (încă) nu le luăm în considerare când ne uităm la societatea noastră isterică și plină de obsedați după atenție.

Revenind la structura modernă a familiei, avem o femeie și un bărbat. Muncesc amândoi. Vin târziu acasă amândoi. Muncesc așa mult și-s atât de obosiți încât sexul e programat precum concediul. Sunt zile întregi când sunt precum doi colegi de apartament.

Femeile au devenit mai competitive și conform unor antropologi, atitudinea lor a intrat pe tărâmul bărbaților.

În sensul că bărbatul era cel care vâna, aducea bani/mâncare/chestii în casă, femeia fiind protejată. Nu spun că femeia trebuie să stea la cratiță. Nu spun nimic care poate fi interpretat ca fiind de sorginte misogină. Doar relatez faptul că bărbatul n-are la ce ciorbă caldă să se mai întoarcă acasă după muncă pentru că femeia are meeting până seara târziu și trebuie să termine ASAP un Excel.

Și încă nu e înrădăcinat ca bărbatul să-și gătească, ori să fie mai casnic. Încă.

Tot o serie de lucrări subliniază faptul că unele femei își transferă masculinitatea de la muncă în relație, familie. Sunt bătăioase, coioase, spuneți-le cum vreți. Nivelul specific de femininate scade vertiginos, ori se transferă la bărbat, pentru că masculin și feminin formează un tot complementar.

E rar întâlnit să se placă două firi la fel de masculine/feminine.

Vorbesc de firi, nu orientări sexuale. Că și dacă se plac doi bărbați, unul dintre ei are mai mult estrogen și celălalt mai mult testosteron.

Femeile bătăioase au devenit modele. Femei care fac față în „lumea bărbaților”, care conduc bărbați cu o mână de fier. Lideri.

Bărbații au început să guste și din lumea casnică, asta dacă nu-s frustrați că femeia câștigă mai mult și se simt  demasculinizați. Bărbatul ori intră în competiție, ori acceptă rolul mai mic.

În concluzie, nu spun că trendul societății e bun sau rău. Spun doar că au loc o serie de schimbări în structura mentală a societății și a noțiunii de familie, cuplu. Femeile par mai greu de cucerit pentru că și ele, la rândul lor, sunt preocupate să cucerească (job-uri, afaceri, bani).

Natalitatea scade și umplerea acestui gol de populație se va face printr-un mijloc deja cunoscut: migrația.

Sunt neamuri unde nu s-au schimbat rapoartele arhaice din cuplu. Femeia face copii, bărbatul face bani. Acele popoare se înmulțesc, în comparație cu societățile unde și femeia și bărbatul sunt provideri și au timp de maxim 1-2 copii. Dacă-i fac și pe ăștia.

Așa că dacă-n viitor populația țării va ajunge la cifre mici trebuie să ne uităm și la stilul de viață avut de posibilii părinți.

Până la o schimbare evidentă a populației din România și Europa suntem martori la transformarea bărbatului în căluț de mare. Rolurile se inversează și e bine să le vedem. Nu pentru vreun scop militantist, ci pentru cultura generală.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *