Ai 8 ani și smartphone? Vreau să te duci la mă-ta și să-i spui…

… că-n ultima perioada au început să-mi dea add pe Facebook tot felul de puștani și copilițe. Între 8 și 14-15 ani. Unii dintre ei par inteligenți, capabili să-nțeleagă o ironie, o poantă sau o referință istorică/matură. Dar majoritatea, alde fanii lui Zmentă, par mici experimente umanoide lobotomizate, dotate cu smartphone.

Vă comunic deschis vouă, mici “bo$$”-uliți și “printzesik”-uțe, pentru că n-am ce să discut cu părinții voștri. E clar că mintea lor nu răzbate dincolo de capacitatea telefonului vostru.

Acum două zile-n autobuzul 139 l-am văzut pe unul de-al vostru frecând nervos ecranul unui smartphone. Nu răzbea cu un roboțel. Prietenul lui se uita salivând în ecran. Mama smartphonist-ului îi privea de pe scaunul din față și se lamenta ca tuta: “măi Ștefan, de ce nu te uiți și tu pe geam să vezi cum să ajungi la mall?”. Sunteți conștienți că vorbea degeaba că n-o băga nimeni în seamă. Pentru o secundă mi-a fost milă de ea, dar apoi mi-am amintit că mai mult ca sigur e cel puțin 50% vinovată pentru faptul că plodul ei e un lemur.

După încă două stații mama intervine: “măi Ștefane, chiar așa? Mai lasă și tu telefonul? De ce l-ai luat cu tine?”. Moment în care copilul a replicat:

  • “L-am luat cu mine că poate mă sună cineva.”

Nu că-ți vine să inventezi mașina timpului, să te-ntorci în ziua când era conceput zgârciul și să le bați la ușă “viitorilor” părinți îmbrăcat în popă? “Doamnă, domnule, ne cerem scuze că vă deranjăm la ora asta, dar am venit să sfințim apartamentul/ vila/ cortul/ bancheta din spate a mașinii”.

 

Cine te poate căuta la 8 ani la telefon? Care bursă din lume vrea să dea de tine și să știe dacă vinzi/cumperi acțiuni pe Hanna Montana? Nu-mi da replici d-astea că tu nu „fumezi” creioane când vrei să-ți imiți părinții. Tu bagi deja Kent.

Faza amuzantă e că nu-i vina ta că ești un prost. Nu tu trebuie să stai la colț (mai face cineva asta, sau e o aplicație pe telefon?), nu tu trebuie să iei note bune, ori să vorbești frumos. Că tu ești un copil, n-ai de unde să știi dacă ai tăi n-au avut grijă de asta. Ba chiar te rog să te duci acum la mă-ta, să-i vorbești urât și dacă te ceartă să-i spui “păi ce, mi-ai arătat cum să fac?”. Că nu și-au făcut timp să se joace cu tine, ori să te scoată p-afară și acum ești independent. Serios, nu poți să te superi pe câine că se cacă-n casă dacă tu nu-l scoți afară.

“O să-i cumpăr copilului un telefon să mă sune dacă-i vreo urgență la școală”. De câte ori vă sunați voi părinții cu urgențe de la școală? Cred că mai degrabă le dați un apel când vă frigeți cu Frappuccino la Starbucks, ori nu mai aveți bani de McDonald’s.

 

 

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *