Am 28 și am cam obosit…

Partea bună la împlinirea vârstei de 28 de ani este că nu mă simt bătrân. Cum îi spuneam și fratelui Claudiu, „28 este vârsta la care ești și tânăr și înțelept. Atât cât se poate de înțelept, dar oricum mai luminat în comparație cu 23-24-25”.

Partea proastă e că mă simt puțin obosit.

Am profunda impresie că trăiesc vremuri teribile de auto-responsabilizare. Și nu doar eu. Toți cei contemporani cu mine și aflați mintal sub borna 50.
Parcă n-avem voie să greșim de teama prejudiciului pe care l-am putea cauza „generației viitoare”.
Mă uit la generația părinților și bunicilor noștri cu o oarecare ciudă. Și-au permis erori. Și-au permis „luxul” de a polua, de a vota aiurea, de a nu le păsa de societate, ceilalți, minorități. Nu și-au pus probleme lăuntrice vis-a-vis de faptul că-și bat copiii, ori că p-ăia altfel îi consideră „răsfățați” și îi mai bat odată.

Nici când a-nceput să se pună problema topirii ghețarilor n-au fost prea afectați.

Dispar animale? Au dispărut mereu. Generația trecută n-a strâns banii pentru a salva curcuzaurul blănos. Bicicletă? De ce dacă poți conduce cazane cu consum uriaș?
Și mă uit la noi cât de responsabili suntem de tot și toate. Și dacă nu suntem, ni se cere asta. Mergi cu bicicleta, condu o electrică, cel mult o hibridă. Ești ultimul țăran dacă-ți mai cumperi pă motorină.
Dușuri scurte. Mai ușor cu bovinele, că-s gaze de seră. Ce spui de veganism?

Mergi pe trotuar spre muncă și cineva te întreabă: „N-ai vrea să ajuți urșii bruni cu o sumă modică?”. Acum trebuie să mă simt responsabil și pentru urși, nu-mi erau de ajuns grijile personale.

Rahat, unde a fost generația trecută când urșii erau vânați precum ofertele de Black Friday?

De ce trebuie să fiu eu eroul ultimelor cinci specimene? „Că așa-i frumos bă, înapoiatule!”. Ok, știu. Hai s-o facem.
Dar știi că și câinii sunt în impas? Și copiii cu handicap? Gheața se topește cu viteză și pădurile cad pradă braconierilor. Ca să nu-ți mai spun de vreo 3000 de specii pe cale de dispariție, integrarea minorităților, risipa de mâncare și energie. Când ai de gând să te implici și tu puțin?”.

Cauze peste cauze și pe toate trebuie să le facem ACUM! „La modu` ASAP” cum am auzit într-o manea de radio comercial.

Pare că exceptând pătura ultra-bogată, nimeni nu-și mai permite luxul dureri-n coccis. Toți avem lupte exterioare și interioare, griji, angoase și misiunea sfântă de a conserva bomba asta cu ceas pentru o generație care, sincer, pare mai interesată de lansarea iPhone 11 decât de gheața din Patagonia.

Ori trăiesc primele semne de îmbătrânire, ori am nevoie de o vacanță în care să-mi fac puțin de cap. Nu știu, de exemplu: să lupt pentru dărâmarea unui sistem corupt doar pentru a alege unul așijderea în loc. Ori să stau într-un jacuzzi uriaș, în mijlocul unui stadion cu nocturna aprinsă, de Ora Pământului. Ceva care să nu mă facă să mă simt vinovat.

Nu știu dacă generația asta va putea repara toate gafele celor dinainte. Și nici nu știu dacă-i bine să ne punem mantia asta. Oricum, dacă ne iese o să fim cea mai arogantă generație din istorie și niște antipatici pentru copiii noștri: „băi mucoșilor, dacă nu mâncam noi avocado, kale și pui cu antibiotice aveați toți cancer de piele de la gaura de ozon”.

Hai cu 29!

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *